Origini,
istoric, credinta
Cuvantul "icoana" este
de origine bizantina, fiind o traducere a cuvantului grecesc
"asemanare" sau "imagine". Icoana bizantina este un portret
idealizat. Cuvantul grecesc "eikon" inseamna chip sau portret. Icoana
infatiseaza chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau al sfintilor.
Icoanele bizantine au luat
nastere din traditia picturii elenistice, raspandindu-se in lumea balcanica si
in Europa Rasariteana. Spre deosebire de pictura religioasa apuseana, care pune
accentul pe realism, sfintii fiind reprezentati intr-un mod cat mai uman,
pictura bizantina se orienteaza catre o reprezentare spiritualizata, in care
fondul de aur reprezinta lumina.
 |
| Icoana ruseasca, reprezentare IIsus Hristos Sursa: Wikipedia |
Biserica vede in icoana expresia
Ortodoxiei in ansamblul ei. Icoana, ca imagine sacra, este una din formele
Traditiei Bisericii, alaturi de Traditia scrisa si Traditia orala. Cinstirea
icoanelor este o dogma a credintei crestine, formulata la Sinodul al VII-lea
ecumenic. Icoana este numita adesea "teologie in imagine".
La intrebarea privind motivele
cinstirii icoanei, Sf. Ioan Damaschinul spunea ca orice icoana este un mijloc
prin care ni se arata ceea ce este ascuns si nevazut.
"Orice icoana scoate la iveala si arata ceea ce este ascuns. De exemplu:
pentru ca omul nu are cunostinte complete despre ceea ce este nevazut, deoarece
sufletul este acoperit cu corpul, nici despre cele ce vor fi dupa el si nici
despre cele distantate si îndepartate în spatiu, ca unul ce este circumscris în
spatiu si timp, a fost creata icoana pentru conducerea cunostintei si pentru
aratarea si punerea la iveala a celor ascunse. În general, icoana a fost facuta
spre folos, binefacere si mântuire, pentru ca prin faptul ca sunt scoase la
iveala si vadite lucrurile nevazute, sa cunoastem cele ascunse si, astfel, pe
cele bune sa le dorim si sa le râvnim, iar pe cele contrare, adica pe cele
rele, sa le evitam si sa le urâm” (Sf. Ioan Damaschin - "Cele trei
tratate contra iconoclastilor").
Sfintii Parinti de la Sinodul al
VII-lea ecumenic spuneau ca imaginea (icoana) si cuvantul se completeaza, iar
noi reusim rin aceste doua moduri sa ajungem la cunoasterea aceleiasi
realitati.
Asa cum spunea Sfantul Vasile cel
Mare, "Ceea ce cuvântul împartaseste prin auz, pictura arata în tacere
prin imagine”.
Icoanele romanesti au o serie de
caracteristici originale, mai ales cele din Moldova si Transilvania. Ele ocupa
un rol important in arta romana veche, pentru ca reprezinta o oglinda a modului
in care au fost interpretate vechi teme religioase si sitorice. Majoritatea
icoanelor romanesti sunt realizate pe lemn.
In icoanele romanesti exista un
echilibru intre omenesc si duhovnicesc, fiind prezentate chipuri pe care se
vede trairea duhovniceasca, care sunt ca un fel de oglinda a spiritului.
